Patologia vieţii sociale. Tratat despre viaţa elegantă. Teoria mersului. Tratat despre excitantele moderne

„Soarta unui neam depinde şi de hrana, şi de orânduirea politică de care are parte. Cerealele au dat popoarele de artişti. Rachiul a dus la pierzanie seminţiile indiene. Pentru mine, Rusia este o autocraţie care se sprijină pe alcool. Tutunul le-a venit de hac turcilor, olandezilor şi-i pândeşte şi pe nemţi. Niciunul dintre oamenii noştri de stat, îndeobşte mai grijulii cu ei înşişi decât cu chestiunile publice – asta dacă nu socotim vanităţile, amantele şi averile lor ca pe nişte chestiuni publice –, nu ştie încotro se îndreaptă Franţa prin abuzul de tutun, prin folosirea zahărului, a cartofilor care iau locul grâului, a rachiului ş.a.m.d.”
„Omul se îmbracă, are o locuinţă, vorbeşte, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată şi se dezbată, acţionează după reguli date şi invariabile, în ciuda diferenţelor destul de neînsemnate ale modei, care măreşte sau simplifică lucrurile, însă rareori le desfiinţează. De aceea, codificarea legilor acestei existenţe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societăţii ne transformă nevoile, trebuinţele, preferinţele în răni, în boli, prin excesele la care ne dedăm, mânaţi de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici şi titlul, preluat din ştiinţa medicală : unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieţii sociale este o Antropologie completă, de care lumea ştiinţifică, elegantă, literară şi familială duce lipsă.”
Editura: Grafoart